Cum se manifestă carenţele minerale în grădina de flori

Carenţa de azot

  1. Conduce la o înflorire slabă, întârziată şi cu flori puţine, mici, de calitate inferioară.
  2. Afectează frecvent gladiolele.

Carenţa de fosfor

  1. Frunzele sunt înguste, mici, de culoare verde-închis sau cu nuanţe albăstrui, care apoi se schimbă în roşu-arămiu sau violaceu.
  2. Apare frecventă la crizantemă, hortensie, gerbera.

Carenţa de potasiu

  1. Frunzele sunt pleoştite, ofilite, chiar dacă plantele sunt bine aprovizionate cu apă.
  2. Înflorirea este împiedicată, iar dacă se produce, florile sunt mici, nu se deschid şi se usucă.
  3. Cele mai predispuse sunt mixandrele, garoafele şi gladiolele.

Carenţa de fier

  1. În caz de carenţă accentuată, apar necroze ale marginilor frunzelor, de regulă doar pe o jumătate a limbului.
  2. Apare frecvent la speciile calcifuge: gerbera, crizantema, hortensia etc.

Carenţa de calciu

  1. Frunzele apar clorozate, de culoare galbenă, cu nervurile şi marginile limbului riaşiatice-violacee.
  2. La gladiolă tijele florale atârnă şi nu înfloresc decât primele 1-2 flori.
  3. Frunzele cu carenţă de calciu sunt mici şi casante.
  4. La trandafiri, bobocii terminali pier, iar plantele pierd frunzele.

Carenţa de cupru

  1. Înflorirea este întârziată, florile sunt puţine şi sterile.
  2. La trandafiri, provoacă clorozarea, necrozarea şi uscarea frunzelor de sub bobocii florali, ofilirea şi uscarea bobocilor înainte de deschidere.

Alte articole despre:

De sezon

mai multe de sezon