O ferigă epifită, amplă, curgătoare.
Adusă în Europa din Australia, la începutul secolului al XIX-lea.
Frunzele de la bază sunt sterile şi se încastrează unele în altele. Îmbătrânind, se brunifică şi acoperă ghiveciul. Nu le tăiaţi deoarece acestea primesc şi reţin apa şi substanţele nutritive. Frunzele fertile, de culoare gri-verde, sunt iniţial erecte, însă pe măsură ce se măresc devin pendente. Sunt acoperite cu o pruină fină albicioasă. Nu o ştergeţi.
Nu are flori.
Amestec egal din scoarţă compostată, pământ de ericacee fribroasă şi mraniţă de frunze.
Îngrăşământ pentru cactuşi sau orhidee, o dată pe lună, în intervalul aprilie septembrie.
Îi fac rău atât uscăciunea din apartamente, cât şi stroprirea frunzelor. Nu rezistă în spaţii cu umiditate constantă sub 50%.
O dată pe săptămână, prin scufundarea ghiveciului în apă, timp de 15 minute.
Aşezaţi-o într-un loc umbrit.
O dată la 2 ani. Operaţiunea este dificilă. Trebuie să fiţi atenţi la rădăcinile care se distrug foarte uşor.
Poate atinge 80cm înălţime şi 1,50m anvergură.
Foarte dificilă, prin semănarea sporilor. Planta mai produce uneori lăstari, ce pot fi separaţi de planta mamă dacă au şi câteva rădăcini.
Preferă coşurile suspendate, tapisate cu muşchi. Puneţi şi o scoarţă mare de copac, pentru a-i reproduce condiţiile din mediul natural.
În casă, până la 5 ani.
Atenţionări:
Frunzele se rup foarte uşor! Manipulaţi-o cu mare grijă.
Dacă umiditatea este prea mare, poate apărea mucegaiul.
