Se mai numește și:
mărăcine, curcudel, prunișor-spinos, porumbel, coțobrei, scorobar, spinul-cerbului, târn, spinul-scorumbarUnde se găsește:
Porumbarul poate fi găsit atât în zone de câmpie cât și de deal, prin tufărișuri, liziere, pășuni și fânețe neîngrijite, la marginea drumurilor și a căilor ferate.
- Arbust cu foarte multe ramuri, cu spini și cu tufă densă.
- Tulpina poate ajunge și până la 3 m.
- Frunzele au formă de elipsă, au perișori pe partea inferioară și sunt pețiolate.
- Florile au 5 petale albe și mai multe stamine.
- Fructele sunt drupe globuloase, de culoare neagră-albăstruie.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
În medicina naturistă sunt utilizate:
- florile, ce se recoltează la începutul înfloririri, pentru a evita scuturarea
- fructele mature, ce se recoltează după căderea brumei (octombrie - noiembrie)
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
- Florile de porumbar au proprietăți laxative, depurative, diuretice, coleretice, colagoge, calmante, expectorante, antiastmatice, sudorifice, hipotensive, antihemoragice, hipoglicemiante, antidiabetice, sedative, tonifiante, antiseptice renal, antiinflamatoare.
- Fructele de porumbar au proprietăți antidiareice, astringente, dezintoxicante, antihemoragice, analgezice.
Acțiuni terapeutice:
Acțiunea terapeutică a porumbarului vizează:
Pentru uz intern:
- diaree
- dizenterie
- dischinezie biliară
- constipație
- tonifierea stomacului
- tuse convulsivă
- hipertensiune arterială
- purificarea sângelui
- edeme cardiace
- nevroze
- stări de agitație
- oboseală
- hemoragii nazale
- afecțiuni renale
- afecțiuni veziculare
- catar renal
- litiază renală
- uremie
- cistite
- nefrite
- leucoree
- stimularea elimănării ureei
- reumatism
- artrite
- gută
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
- Fructele de porumbare sunt folosite în marmelade, compoturi, siropuri, lichior, țuică.