Angelica, planta comparabilă cu ginseng-ul

Se mai numește și:

anghelică, anghelină, anglică, antonică, balaban, buciniș, barba-caprei, iarba-îngerilor, rădăcina Sfântului-Spirit, iglice, mărcuțe, coada-mielului, teișor, turiță albă

Unde se găsește:

Crește pe malul apelor, în poieni, turbării, păduri umede și locuri umbroase din zone deluroase, montane și subalpine.

Plantă erbacee robustă, bienală sau perenă, care formează o rozetă de frunze în primul an și o tulpină cu flori în anul al doilea.
Tulpina subterană (rizomul), cu miez alb-lăptos, are dimensiuni între 8 - 12 cm.
Tulpina floriferă are dimensiuni între 50 - 150 cm și este goală pe interior.
Frunzele sunt mari, compuse, ușor rulate la bază.
Florile sunt mici, de culoare alb-verzuie. Apar în mănunchiuri rotunjite.
Fructele sunt relativ mari, netede și dotate cu prelungiri plane ca niște aripioare.

Înflorește în:

Iulie August

Ce se recoltează:

În special rădăcinile (Angelicae radix), uneori întreaga plantă (Angelicae herba), fructele sau uleiul esențial (Oleum angelicae).

Se recoltează în:

August Septembrie

Proprietăți terapeutice:

Angelica are proprietăți stomahice, carminative, antispastice, depurative, antibiotice, tonic-digestive, expectorante, sudorifice, diuretice, sedative, tranchilizante, excitante cerebral.
În ceea ce privește proprietatea de tonifiant al organismului, în medicina tradițională chinezească, angelica este surclasată numai de ginseng.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a Angelicei vizează:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Angelica este folosită în prepararea băuturilor alcoolice ca lichiorul, Chartreuse-ul, ginul, vermutul, bitterul.
Poate fi condiment pentru supe, produse de cofetărie (torturi, siropuri), parfumuri.