Săpunarița curăță sângele și elimină toxinele

Se mai numește și:

odogaci, buruiană-albă, ciunin, ciuin-roșu, berbecei, iarbă de saponit, floare-de-săpun, floarea-călugărului, floarea-studentului, văcărică, spunăriță, săpunul-popii, flori-bălaie, grozdică, săpunul-calului, săponel, flori-de-tăieturi

Unde se găsește:

Crește în flora spontană în regiunile de șes și deal, în nisipuri, lunci, tufișuri, la marginea râurilor și a drumurilor.
Se cultivă și ca plantă ornamentală.

Plantă erbacee perenă.
Rizomul este târâtor, cu ramuri și rădăcini adventive.
Tulpinile au între 40 - 80 cm , sunt glabre, cu puține ramuri spre vârf.
Frunzele sunt alungite, eliptice, opuse, cu margini întregi.
Florile, dispuse în cime corimbiforme terminale, sunt plăcut mirositoare. Au culoarea albă-roz.
Fructele sunt capsule cu o lojă.
Semințele sunt negre, turtite.

Înflorește în:

Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează:

rizomii și rădăcinile plantei, ce se recoltează din anul II de vegetație primăvara (martie-aprilie) și toamna (august-noiembrie)
partea aeriană, ce se recoltează în perioada înfloririi

Se recoltează în:

Martie Aprilie Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie

Proprietăți terapeutice:

Săpunarița este apreciată în medicina naturistă pentru proprietățile sale depurative, purgative, diuretice, coleretice, vermifuge, expectorante, sudorifice, fluidizante a secrețiilor bronșice.

Atenție Adminsitrată în exces, săpunarița provoacă intoxicații, vome, diaree, iritații gastrice, urticarie, tremurături, pareza limbii, dilatarea pupilei, halucinații.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a săpunariței vizează:

Pentru uz extern:

Alte utilizări:

Săpunarița este folosită ca ingredient la prepararea alviței și a halvalei.
Intră în compoziția spumantelor de baie, a săpunurilor și detergenților naturali.