Se mai numește și:
trifoi-de-baltă, plumănare, trifoi amar, bobul-broaștei, iarbă-amarăUnde se găsește:
Plantă acvatică, după cum o arată și numele, trifoiștea-de-baltă se găsește prin iazuri, pâraie, bălți, lunci umede, mlaștini, turbării, șanțuri.
- Plantă erbacee perenă.
- Rizomul este orizontal, lung, gros, cu ramuri.
- Frunzele se dezvoltă direct din rizomi. Au trei foliole eliptice, întregi, cu pețiolul lung.
- Pedunculii florali, ce cresc până la 30 cm, se termină cu flori în formă de pâlnie, ce sunt dispuse în racem dens.
- Fructele sunt capsule sferice dehiscente.
- Semințele sunt elipsoidale.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- În scop terapeutic se utilizează frunzele cu pețiol, ce se recoltează atât înainte, cât și în timpul înfloririi.
- Frunzele au gust amar.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Trifoiștea-de-baltă are următoarele proprietăți terapeutice: tonic-amare, digestive, aperitive, stimulent-hepatice, stomahice, laxative, hipotensive, febrifuge, antiinflamatoare, diuretice, depurative, emenagoge, antitumorale, antiscorbutice, hipnotice, mineralizante.
Acțiuni terapeutice:
Acțiunea terapeutică a plantei vizează:
Pentru uz intern:
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
- Intră în compoziția unor preparate antireumatice, colagoge și geriatrice (Gallexieri, Vitasana-Lebenstropfen).
- Frunzele uscate ale plantei se folosesc la prepararea țigărilor antiasmatice.
- În scop decorativ se cultivă în locuri umede din parcuri și grădini.