-
Cenuşa conţine toate elementele nutritive necesare dezvoltării plantelor, mai puţin azotul.
-
Cenuşa produsă iarna într-o gospodărie, prin arderea lemnelor pentru încălzire, poate acoperi aproape în totalitate necesarul de fosfor şi potasiu al unei grădini de legume mici spre mijlocii.
-
Poate fi utilizată ca fertilizant cenuşa care provine din arderea lemnelor, paielor, gunoiului, cocenilor, tulpinilor de floarea soarelui, hârtiei şi a celei rezultate din arderea scoarţei copacilor.
-
Nu poate fi utilizată ca îngrăşământ cenuşa provenită din arderea cărbunilor de mină.
-
Cenușa din peleți sau brichete de rumeguș, rezultată din arderea acestora în centrale este, de asemenea, foarte bună pentru îngrășarea solurilor.
Atenţionări
-
Fertilizarea cu cenuşă produce efecte maxime atunci când este încorporată în sol în stare uscată.
-
Întrucât este higroscopică, cenuşa lăsată în aer liber, se umezeşte şi îşi pierde din calităţi.
-
Astfel, aceasta trebuie adunată pe timpul iernii în saci de plastic, legaţi la gură.
-
Din acelaşi motiv, este greşită aruncarea cenuşii în grădină iarna, pe zăpadă.
-
Momentul cel mai potrivit pentru administrarea cenuşii este toamna, când se încorporează în sol prin arătură ori săpare.
-
Administrată primăvara, cenuşa poate inhiba germinaţia seminţelor.
Limitele utilizării cenuşii
-
Cenuşa are o reacţie alcalină, având efect de corecţie asupra solurilor acide.
-
Nu este indicată a fi administrată pe solurile alcaline.
-
Cenuşa nu este recomandată a fi folosită pentru fertilizarea solurilor unde se cultivă plante iubitoare de mediu acid (de pildă afinul).
-
Nu este indicat a se administra cenuşă pe solurile grele, umede.
-
Este bună pentru solurile uşoare, cu drenaj bun.