Ce se întâmplă
-
Frunzele de nuc produc o substanţă numită juglonă care, în timp, se acumulează în sol şi, cumulată cu umbra deasă, face imposibilă viaţa altor plante sub coroana nucului.
-
Juglona ajunge pe sol prin apa de ploie care se scurge de pe frunze şi, odată cu frunzele căzute la sol, lăsate peste iarnă să se descompună.
Ce e de făcut
-
Desigur, apa de ploaie scursă de pe frunzele nucului nu poate fi oprită să cadă pe sol şi, implicit, nu se poate preîntâmpina ajungerea juglonei pe sol în acest mod.
-
Totuşi, nivelul de juglonă, acumulată numai din apa de ploaie, mai greu atinge un nivel toxic pentru plante.
-
Solul de sub nuc devine toxic dacă frunzele căzute toamna nu sunt îndepărtate, ci sunt lăsate peste iarnă şi îndepărtate primăvara.
-
Aşadar, dacă doriţi ca sub nuc să mai poată creşte gazon sau alte plante de umbră ori semiumbră, luaţi în calcul sfatul de mai sus.
Bine de ştiut
-
Pe locul în care a fost o vreme îndelungată un nuc şi nu s-au luat măsuri împotriva intoxicării cu juglonă, nu se recomandă plantarea pomilor fructiferi 5-10 ani, dacă nu se aduce pământ de înlocuire.
-
După tăierea nucului, pe locul eliberat se dezvoltă bine fagul, arţarul şi mesteacănul.
-
Frunzele de nuc pot fi utilizate în amestecuri de compost.
-
Fructele ori legumele obţinute de la plante, arbuşti sau pomi din vecinătatea nucului nu ridică nicio problemă de comestibilitate.
Mulţumiri
Mulţumim Doamnei Ella von Heizer pentru ideea de articol şi pentru fotografiile cu care am ilustrat!