Se mai numește și: 
Ariel, limba-boului, limba-cucului, limba-mielului, limba-câinelui, arățel, poamele-mâței, plescăiță-roșie, lipici, otrățel, papaucul-doamnei
Unde se găsește: 

Crește frecvent în zone necultivate, terenuri calcaroase, pe lângă ruine.

  1. Plantă erbacee bienală.
  2. Tulpina are ramuri subțiri și dimensiuni între 30 - 100 cm.
  3. Rădăcinile sunt cilindrice, răsucite, de culoare brună-neagră.
  4. Frunzele au dimensiuni mari și sunt lanceolate, dispuse linear, cu perișoare.
  5. Florile sunt grupate în ciorchine nectarifere și au culoarea roșie-purpurie sau violacee.
  6. Fructele sunt tetraachene.

Înflorește în:

  Mai  Iunie  Iulie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic se utilizează:

  • partea aeriană proaspătă a plantei, ce se remarcă prin mirosul de șoarece
  • rădăcina, ce se recoltează în al doilea an de vegetație. Se usucă și se păstrează în borcane închise ermetic.

Se recoltează în:

  Mai  Iunie  Iulie  Octombrie
Proprietăți terapeutice: 

Ararielul are proprietăți astringente, antihemoragice, cicatrizante, antitusive, narcotice, sedative, antiinflamatoare, vulnerare, antiflebitice.

Acțiuni terapeutice: 

Ararielul are acțiuni terapeutice în:

Alte utilizări: 

Rădăcinile de arariel sunt folosite în unele gospodării la vopsitul lânei în roșu.

Plante care se recoltează în Aprilie