Poroinicul, orhideea pe care bunicii noștri o numeau „sculătoare”
Poroinicul, orhideea pe care bunicii noștri o numeau „sculătoare”
Poroinicul, orhideea pe care bunicii noștri o numeau „sculătoare”
Poroinicul, orhideea pe care bunicii noștri o numeau „sculătoare”
Se mai numește și:
sculătoare, gemănariță, untul-vacii, bujor, salep, bujorei, limba-cuculuiUnde se găsește:
Crește prin tufișuri, fânețe, pășuni umede și păduri rărite, pe lângă izvoare.
- Orhidee perenă, firavă, cu 2 tuberculi bine dezvoltați.
- Tulpina este dreaptă, roșiatică spre vârf, cu dimensiuni între 20 - 70 cm.
- Frunzele sunt oblong-lanceolate, mai late către vârf.
- Florile, grupate în raceme terminale, sunt zigomorfe, pintenate, cu tepale de culoare liliachie.
- Fructele sunt capsule.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- În scop terapeutic se utilizează rădăcinile tuberizate, tinere, ce se recoltează după înflorire, spre toamnă.
- Tuberculii de dimensiuni reduse se replantează, pentru refacerea plantelor.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Poroincul este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale antidiareice, astringente, antiinflamatoare, emoliente, afrodiziace, fortifiante, răcoritoare.
Acțiuni terapeutice:
Acțiunea terapeutică a plantei vizează:
Pentru uz intern:
Alte utilizări:
- Tuberculii de poroinic sunt alimente hrănitoare în supe, lapte dulce, jeleuri, ciocolată.
- Ingredient în băuturi pentru întărirea organismului la copii și pentru convalescenții surmenați.
