Rădăcinile de cerențel, leacul ascuns cu miros de cuișoare

Se mai numește și:

călțunul-doamnei, ridichioriță, cuișoriță

Unde se găsește:

Crește spontan în zone ruderale și umede, prin buruienișuri, tufărișuri, păduri, zăvoaie, curți, la marginea apelor și a drumurilor.

Plantă erbacee perenă.
Rizomul este oblic, cilindric, cu multe radicele.
Tulpina aeriană este dreaptă, cu ramuri și perișori. Are lungimi între 25 - 100 cm.
Frunzele sunt dințate, penat-compuse, dispuse în rozetă, cu pețiol.
Florile sunt mici, terminale, galbene-aurii, cu 5 petale.
Fructele sunt polinucule finalizate cu stilul persistent, arcuit la capăt.

Înflorește în:

Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie

Ce se recoltează:

În scop terapeutic se utilizează rizomii și rădăcinile, ce se recoltează primăvara devreme și toamna târziu.
Prin uscare, rizomii și rădăcinile capătă culoare brună, miros de cuișoare și gust amar-astringent.
Atunci când rădăcinile capătă o consistenţă lemnoasă şi devin casante, rupându-se cu un pocnet sec, procesul uscării s-a încheiat.
Rizomii de cerenţel se păstrează în săculeţi de hârtie, în locuri curate, lipsite de umiditate.

Se recoltează în:

Noiembrie

Proprietăți terapeutice:

Cerențelul are proprietăți digestive, antidiareice, astringente, antiseptice, bactericide, cicatrizante, hemostatice, febrifuge, sudorifice, calmante, tonice, revulsive.

Acțiuni terapeutice:

Acțiunea terapeutică a cerențelului vizează: