Se mai numește și: 
călțunul-doamnei, ridichioriță, cuișoriță
Unde se găsește: 

Crește spontan în zone ruderale și umede, prin buruienișuri, tufărișuri, păduri, zăvoaie, curți, la marginea apelor și a drumurilor.

  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rizomul este oblic, cilindric, cu multe radicele.
  3. Tulpina aeriană este dreaptă, cu ramuri și perișori. Are lungimi între 25 - 100 cm.
  4. Frunzele sunt dințate, penat-compuse, dispuse în rozetă, cu pețiol.
  5. Florile sunt mici, terminale, galbene-aurii, cu 5 petale.
  6. Fructele sunt polinucule finalizate cu stilul persistent, arcuit la capăt.

Înflorește în:

  Mai  Iunie  Iulie  August  Septembrie  Octombrie
Ce se recoltează: 
  1. În scop terapeutic se utilizează rizomii și rădăcinile, ce se recoltează primăvara devreme și toamna târziu.
  2. Prin uscare, rizomii și rădăcinile capătă culoare brună, miros de cuișoare și gust amar-astringent.
  3. Atunci când rădăcinile capătă o consistenţă lemnoasă şi devin casante, rupându-se cu un pocnet sec, procesul uscării s-a încheiat.
  4. Rizomii de cerenţel se păstrează în săculeţi de hârtie, în locuri curate, lipsite de umiditate.

Se recoltează în:

  Noiembrie
Proprietăți terapeutice: 

Cerențelul are proprietăți digestive, antidiareice, astringente, antiseptice, bactericide, cicatrizante, hemostatice, febrifuge, sudorifice, calmante, tonice, revulsive.

Acțiuni terapeutice: 

Acțiunea terapeutică a cerențelului vizează:

Plante care se recoltează în Martie