Primul document care atestă activitatea viti-vinicolă în acest areal este un zapis semnat de voievodul Mircea cel Bătrân (1386 - 1418), care dăruiește mănăstirii Cozia satul Poroinița, precum și anumite cantități de grâu și vin.
În 1790, când Oltenia se afla sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar, austriecii au realizat o hartă a Țării Românești din care reieșea că majoritatea viilor nu depășeau suprafețe de 10-11 ha. Suprafețe mai mari se găseau în posesia mănăstirilor Tismana și Strehaia.
Secularizarea averilor mănăstirești și împroprietărirea țăranilor cu pământ în 1864, a condus la creșterea suprafețelor cultivate cu viță de vie și crearea faimei podgoriilor de la Rogova, Drâncea, Oprișor etc.
Un moment important din istoria viti-vinicolă a zonei l-a reprezentat înființarea Facultății de Horticultură de la Craiova, care a asigurat formarea unor specialiști de înaltă clasă.
