Un cireș care a primit tăieri corecte arată bine, este sănătos și rodește abundent
- Cireșul este mult mai sensibil decât celelalte specii de pomi la tăierile severe efectuate în perioada de repaus. Din acest motiv, tăierile în perioada de repaus sunt înlocuite tot mai mult cu tăieri și intervenții aplicate „în verde”, adică în perioada de vegetație.
- Un cireș care a primit tăieri corecte are creșteri anuale de 35-60 cm. Dacă creșterile sunt mai reduse, înseamnă că sunt necesare tăieri mai severe.
- Raportul optim dintre volumul de muguri vegetativi (care produc frunze) și muguri floriferi trebuie să fie de 3:1. Dacă mugurii vegetativi sunt mai numeroși, pomul va produce prea puțin. Dacă raportul dintre mugurii vegetativi și cei floriferi tinde spre egalizare, producția va fi excesivă, dar de calitate inferioară.
- Spre deosebire de alte specii pomicole, mugurii de rod se formează la cireș chiar din anul în care apare ramura roditoare. Astfel, o ramură de semischelet nou apărută va rodi chiar din al doilea an de la apariția sa.
- Fructificarea anuală la cireș depinde de mugurii terminali sau axiali care se formează pe noile creșteri, de unde rezultă că rodirea anuală este condiționată, pe lângă apariția ramurilor florifere tipice cireșului, și de alungirea în fiecare vară a ramurilor florifere existente.
- Buchetele de mai au o durată mare de viață, ceea ce asigură o degarnisire lentă a ramurilor de semischelet.
- Cât sunt tineri (5-8 ani de la intrarea pe rod), tăierile trebuie să se rezume doar la întreținerea coroanei, tăierile de fructificare trebuind să fie reduse sau chiar pot lipsi. Mai exact, e suficientă o scurtare până la jumătate a creșterilor anuale ale semischeletului, pentru a obține un număr cât mai mare de ramuri de rod viguroase.
- Dacă sunt reduse ca număr, ramurile anuale care apar pe șarpante și subșarpante, nu se scurtează dacă sunt mai scurte de 25 cm.
