Rădăcini de fenicul
Inflorescență de fenicul
Fenicul în grădină
Feniculul, antiastmatic și prieten al stomacului
 de fenicul)
Fructe (semințe) de fenicul
Salată de fenicul, portocale roșii și alune prăjite
Se mai numește și:
anason dulce, molotru, molură, chimion dulce, basamac, hanus, secăreaUnde se găsește:
- Plantă cultivată pe terenurile cu expoziție sudică din Moldova, Banat, Bărăgan și Dobrogea.
- Plantă erbacee bianuală, cu rădăcină cărnoasă, comestibilă.
- Tulpinile sunt înalte de 1-2 m, cilindrice, cu ramificarea spre vârf specifică umbeliferelor.
- Florile sunt mici, galben-aurii, grupate în umbele câte 12-20.
- Fructele (semințele) sunt ovoide, pentacostate, brun-cenușii, parfumate și cu gust aromat.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- Semințele se recoltează înainte de maturitate, dimineața pe rouă, pentru a evita scuturarea.
- Tulpinile și rădăcinile se recoltează după înflorire.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
- Feniculul are proprietăți digestive, carminative, antispastice, laxative, purgative, tonic-aperitive, diuretice, antiseptice, antiinflamatoare, antibiotice, febrifuge, antiasmatice, sedative, expectorante, antitusive, antilitiazice renal, aromatizante, condimentare.
Acțiuni terapeutice:
- Feniculul prezintă acțiuni terapeutice în:
Pentru uz intern:
Alte utilizări:
- Din fenicul se prepară salate, se condimentează sosuri, se utilizează la conserve din carne și pește.
- Semințele se folosesc în patiserie, la fursecuri, bomboane, pâine etc.
- Uleiurile eterice extrase din fenicul sunt folosite ca materie primă în producerea pastei de dinți, a săpunurilor fine și în alte produse din industria cosmetică.
