Se mai numește și:
usucin, soc roșu, coramnic, haler, hoz, scorpat, soc european, soc negruUnde se găsește:
- Specie des întâlnită, de la câmpie până la munte.
- Crește la marginea pădurii se foioase, în zăvoaie, mărăcinișuri, liziere de salcâm etc.
- Arbust peren, viguros, cu tulpini de 2-6 metri, ramificate la bază, cu lăstari verticali, coajă crăpată și măduvă spongioasă.
- Florile sunt plăcut mirositoare, pe tipul 5, cu mult polen.
- Fructele sunt bace negre, strălucitoare, cu suc intens colorat, roșu-violet.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- Inflorescențele se recoltează la începutul înfloririi, în lunile mai-iunie.
- Fructele, atunci când ating maturitatea deplină, în lunile septembrie-octombrie.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
- Socul are proprietăți emoliente, antifebrile, calmante, antiseptice, diuretice, diaforetice, galactogoge, depurative, laxative, antireumatice, antiinflamatoare, antinevralgice.
Acțiuni terapeutice:
- Socul este apreciat pentru acțiunea sa terapeutică în:
Pentru uz intern:
- bronșite
- astm bronșic
- pneumonie
- angină pectorală
- tuse cu expectorație
- pleurezie
- gripă
- răgușeală
- stări febrile
- rujeolă
- scarlatină
- tuberculoză
- rinită
- traheită
- steatoză
- ascită
- indigestii
- balonări
- constipație
- hemoroizi
- ateroscleroză coronariană
- insuficiență cardiacă
- tulburări circulatorii
- afecțiuni renale
- litiază renală
- cistite
- nefrite
- insuficiență renală
- cefalee
- nevralgie de trigemen
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
- Din soc se mai face cea mai delicioasă băutură naturală: socata.
- Din fructe se poate prepara lichior, vin, gem și jeleu.