Se mai numește și:
anason dulce, molotru, molură, chimion dulce, basamac, hanus, secăreaUnde se găsește:
- Plantă cultivată pe terenurile cu expoziție sudică din Moldova, Banat, Bărăgan și Dobrogea.
- Plantă erbacee bianuală, cu rădăcină cărnoasă, comestibilă.
- Tulpinile sunt înalte de 1-2 m, cilindrice, cu ramificarea spre vârf specifică umbeliferelor.
- Florile sunt mici, galben-aurii, grupate în umbele câte 12-20.
- Fructele (semințele) sunt ovoide, pentacostate, brun-cenușii, parfumate și cu gust aromat.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- Semințele se recoltează înainte de maturitate, dimineața pe rouă, pentru a evita scuturarea.
- Tulpinile și rădăcinile se recoltează după înflorire.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
- Feniculul are proprietăți digestive, carminative, antispastice, laxative, purgative, tonic-aperitive, diuretice, antiseptice, antiinflamatoare, antibiotice, febrifuge, antiasmatice, sedative, expectorante, antitusive, antilitiazice renal, aromatizante, condimentare.
Acțiuni terapeutice:
- Feniculul prezintă acțiuni terapeutice în:
Pentru uz intern:
Alte utilizări:
- Din fenicul se prepară salate, se condimentează sosuri, se utilizează la conserve din carne și pește.
- Semințele se folosesc în patiserie, la fursecuri, bomboane, pâine etc.
- Uleiurile eterice extrase din fenicul sunt folosite ca materie primă în producerea pastei de dinți, a săpunurilor fine și în alte produse din industria cosmetică.