Se mai numește și:
coada-boului, coada-lupului, corovățică, cucuruz-galben, ceaiul-iernii, lumânarea-Domnului, rânzișoară, coada-vaciiUnde se găsește:
- Crește pe dealuri și câmpii, preferând locurile însorite precum pășunile aride, marginile pădurilor, ale drumurilor și căilor ferate, malurile iazurilor, bălților, pe lângă garduri etc.
- Plantă erbacee bianuală. În primul an formează o rozetă de frunze păroase, iar în al doilea an produce tulpina floriferă, înaltă de 60-200 cm, neramificată, acoperită cu peri albi.
- Frunzele sunt mari, oval-eliptice, plușate, cu pețiol lung.
- Florile sunt mari, pe tipul 5 (5 petale, 5 sepale), de un galben strălucitor, dispuse în racem pe jumătatea superioară a tulpinii.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- Florile se culeg una câte una, pe măsură ce se deschid, de la baza tulpinii spre vârf, dimineața după ce se ridică roua.
- Frunzele se recoltează în lunile mai-noiembrie, alegându-se cele neatinse de boli, de mărime medie.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
- Lumânărica are proprietăți expectorante, emoliente, antiastmatice, sudorifice, antinevralgice, antispastice, antimicrobiene, antiinflamatoare, antivirale, bacteriostatice, antihistaminice, cicatrizante, diaforetice, antihemoroidale, diuretice.
- Ceaiul de lumânărică este foarte indicat pentru bolnavii de plămâni în sezonul rece, fiind supranumită „ceaiul iernii”.
Acțiuni terapeutice:
- Lumânărica exercită acțiune terapeutică în:
Pentru uz intern:
- catar pulmonar
- bronșită cronică
- bronșite
- pneumonie
- pleurezie
- congestie pulmonară
- angină pectorală
- tuse
- guturai
- răgușeală
- traheită
- tuberculoză
- steatoză hepatică
- gastroenterite
- iritații ale stomacului
- hemoragii interne
- crampe digestive
- colici
- diaree
- dizenterie
- aritmie cardiacă
- palpitații pe fond nervos
- afecțiuni renale
- afecțiuni genitale
- nefrite
- catar renal