Pufulița-cu-flori-mici, hepatoprotector și cicatrizant
Pufulița-cu-flori-mici, hepatoprotector și cicatrizant
Pufulița-cu-flori-mici, hepatoprotector și cicatrizant
Pufulița-cu-flori-mici, hepatoprotector și cicatrizant
Se mai numește și: 
răscoage, ceaiul-lui-Ioan, zburătoare, prisăcan, bisăcan, pufuliță păroasă, limbricaș, răchițică
Unde se găsește: 

Pufulița cu flori mici poate fi întâlnită în zonele cu umiditate: lacuri, mlaștini de turbă, în jurul izvoarelor și a apelor curgătoare, zăvoaie, rariști de poieni, tufărișuri, crânguri, coline, pietrișuri.

  1. Plantă erbacee perenă.
  2. Rizomul este gros, cu ramuri. Stolonii subpământeni formează la suprafață tulpini florifere.
  3. Tulpinile au între 50 - 150 cm înălțime, sunt păroase, mucheate, și au culoarea roșiatică.
  4. Frunzele sunt alterne, liniar-lanceolate. Au nervuri ce ies în relief.
  5. Petalele florilor sunt roz-purpurii, uneori albe. Florile sunt grupate în raceme terminale, laxe.
  6. Fructele sunt capsule roșcate cu perișori scurți și cu semințe alungite, zburătoare.

Înflorește în:

  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Ce se recoltează: 

În scop terapeutic, se utilizează:

  • partea aeriană a plantei (tulpini, frunze, flori), ce se recoltează în timpul înfloririi (iunie - septembrie)
  • rizomi și stoloni recoltați în lunile iulie - august

Se recoltează în:

  Iunie  Iulie  August  Septembrie
Proprietăți terapeutice: 

Pufulița cu flori mici are proprietăți hepatoprotectoare, depurative, coleretice, colagoge, cicatrizante, hemostatice local.

Acțiuni terapeutice: 

Printre acțiunile terapeutice ale plantei se numără:

Pentru uz extern:

Alte utilizări: 

Florile sunt bogat-nectarifere; produc 40 - 50 kg de miere la hectar. Mierea rezultată are proprietatea de stimulare a funcției hepatice.