(Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme; care cade în fiecare an.
Sau antodiu este o inflorescență monopodială simplă, ce se aseamănă cu capitulul prin axul scurt, care poate fi în formă de disc (la Helianthus) sau convex (la Matricaria). Pe partea inferioară a axului se află mai multe hipsofile, care alcătuiesc involucrul calatidiului. Florile, în număr mare, sunt întotdeauna sesile (la Compositae).
(Despre plante) Care nu suportă solul calcaros.
Vezi piloriza.
Țesut vegetal cicatrizant care se formează deasupra sau la baza unei incizii într-o tulpină tulpină lemnoasă.
Țesut vegetal situat între țesutul lemnos și cel liberian de sub scoarță, care asigură creșterea secundară în grosime a tulpinii și a rădăcinii.
Inflorescență monopodială simplă ce prezintă un ax scurt și globulos, pe care se inseră flori sesile sau foarte scurt pedicelate. În unele cazuti, la baza capitulului se află un involucru (la Trifolium, Scabiosa, Eryngium).
Substanţă care accelerează procesul de fermentaţie al resturilor vegetale, transformând compostul în mraniţă. Catalizatorii de compost pot fi chimici sau organici. Cei organici pot fi: gunoiul de grajd, gunoiul de pasăre şi chiar urina umană. Deşi urina umană este este un catalizator de compost deosebit de eficient, totuşi trebuie să vă gândiţi la o metodă discretă de colectare şi utilizare.
Act oficial care însoţeşte orice cantitate de material biologic introdus de peste hotare sau care circulă în interiorul ţării şi care garantează lipsa agenţilor patogeni, a dăunătorilor şi bolilor înscrise pe lista de carantină fitosanitară.
Masa fundamentală a celulei vii, în care sunt incluse toate celelalte organite. Ea reprezintă locul unde se realizează cele mai importante pricese vitale.
Sau ruperea vârfurilor lăstarilor stimulează apariția ramificațiilor laterale, unde numărul florilor femele este mai mare, fiind aftfel stimulată fructificarea. Lucrarea de ciupit este caracteristică culturii de castraveți și pepeni galbeni cultivați în sere și răsadnițe.
Îngălbenirea sau albirea anormală a frunzelor datorită lipsei de clorofilă.
Cantitatea limită de apă din sol la care plantele se ofilesc fără posibilitatea de a-și mai reveni chiar dacă sunt puse într-o atmosferă saturată cu vapori de apă.
(substanță cu proprietăți colagoge) Substanță care favorizează evacurea bilei în duoden. Substanță care stimulează secreția biliară.
Țesut vegetal de susținere (mecanic) format din celule vii, cu pereții neregulat îngroșați cu protopectină și celuloză. Se întâlnește la plantele tinere, aflate în creștere.
Zonă de trecere între rădăcină și baza tulpinii.
Amestec fermentat de reziduuri organice și minerale, de piatră de var și de pământ ce se transformă în mraniță.
Scobitură, groapă care se sapă în jurul unui pom, a viţei-de-vie, a unui arbust fructifer etc. folosită la udare. După ce apa a fost absorbită în sol, copca se acoperă.
Operațiune aplicată la tomate, castraveți etc., ce constă în eliminarea lăstarilor secundari care se formează la subsuoara frunzelor. În cazul în care copilitul nu se face la timp, tufa plantei se îndesește foarte mult, fapt ce conduce la întârzierea coacerii fructelor.
Care are formă de inimă.
(Despre frunze) pieloase, groase, lucioase
Inflorescență monopodială simplă ce se deosebește de racem prin faptul că florile pedicelate, care pornesc de la niveluri diferite, au pedicelii neegali: la cele inferioare mai lungi, iar la cele superioare din ce în ce mai scurți, florile ajungând aproximativ la același nivel ca la păr.
Specie de fluturi (Operophthera brumata L.) ale căror omizi se numără printre dăunătorii periculoşi ai pomilor fructiferi şi nu numai. Denumirea de „cotar” sau „măsurător” provine de la mersul sacadat, ca şi cum ar măsura cu cotul, determinat de faptul că deţine numai două perechi de picioare abdominale.
Insecte parazite originare din America de Sud, din ale căror gogoşi se extrage carminul.
Plantă erbacee leguminoasă anuală din familia cruciferelor, înaltă de 20-40 cm, care crește în locuri umede; originară din S Europei și cultivată pentru frunzele sale bogate în vitamina C, care se consumă ca salată sau condiment.
Creşterea zigzagată a unei ramuri anuale.
Plantă inferioară care se înmulțeşte prin spori; sporofite. Parazitează adesea plantele de cultură, provocând boli grave.
Familie de plante dicotiledonate, cu flori alcătuite din patru sepale și patru petale dispuse în formă de cruce. Din această familie fac parte varza, rapiţa, muştarul etc.
Cuvânt din limba engleză, rezultat din contragerea sintagmei „cultivated variety” (varietate cultivată), utilizat pentru a denumi un soi obținut în cultură, prin cultivare, decât ca rezultat al selecției naturale. Termeni precum cultivar, varietate, soi sunt sinonimi.
Sinonime: soi
Amestecare omogenă a două sau trei sucuri din specii de fructe diferite ori sirop de zahăr în vederea îmbunătățirii gustului și aromei. Cupajare se numește și operațiunea de amestecare a unor tipuri diferite de vin, în vederea obținerii unui sortiment ce ameliorează calitățile vinurilor ce intră în amestec.
Briceag fabricat din oțet de calitate, folosit la altoire, prevăzut cu o spatulă la extremitatea lamei.
Operație ce constă în suprimarea vârfului de creștere la tomate, castraveți etc., pentru a opri creșterea în lungime și a grăbi creșterea și maturizarea fructelor aflate pe plantă. Astfel, la cultura tomatelor timpurii, cârnitul se face când plantele au 3-4 inflorescențe, la 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescențe.