Inflorescență ce prezintă flori dispuse altern sau opus în lungul axului, cu pedicelii aproximativ de aceeași lungime și, ca urmare, florile nu ajung la același nivel. Asemenea inflorescențe se întâlnesc la majoritatea speciilor din familia Cruciferae.
Creşteri de un an, cu ţesuturile lignificate şi mugurii formaţi (fără frunze).
Ramuri care concurează în creştere ramura de prelungire a şarpantei.
Ramuri purtătoare de muguri de rod.
Ramuri lungi vegetative, formate din mugurii dorminzi în urma tăierilor de regenerare.
Cu înflorire repetată. Producerea a două sau mai multe înfloriri de-a lungul unui ciclu vegetativ.
Pauza de mai mulți ani dintre defrișarea unei livezi și plantarea alteia noi pe același teren, cu scopul de a preveni oboseala solului.
Stratul superior al scoarţei pomilor bătrâni, coaja striată.
Tulpină subterană
Au aspectul unui mănunchi de rădăcini firoase, ierboase, mai mult sau mai puțin asemănătoare, rezultate prin creșterea a numeroase rădăcini adventive după necrozarea celei normale. Se întâlnesc la grâu, orz, ovăz, mohor, ceapă, usturoi, praz ș.a.
Rădăcină principală care crește și se dezvoltă foarte mult în comparație cu rădăcinile secundare. Se întâlnesc la foarte multe specii, ca: lucernă, trifoi roșu, lupin, rapiță, floarea-soarelui, cânepă, știr, păpădie etc. Ele pot avea aspect fusiform (la unele ridichi), napiform (la rapiță) sau conic (la morcov).
Se caracterizează prin aceea că planta prezintă câteva rădăcini mai mult sau mai puțin asemănătoare, fără a se deosebi de rădăcina principală de cele de ordinul întâi, ca de exemplu la mazăre, măr, fasole etc.