Se mai numește și:
busuioc-roșu, buruiană de bubă-rea, coroabă, șopârlaiță, plescăriță, iarba-șopârlei, izmă-sălbatică, iarbă-neagră, iarba-lupăriei, iarba-lui-AntonieUnde se găsește:
Crește din zona de câmpie până în zona subalpină, prin pășuni, poieni, fânețe, tufărișuri, livezi, la marginea șanțurilor și drumurilor, pe malul apelor.
- Plantă erbacee perenă.
- Rizomul este vertical, iar rădăcinile adventive.
- Tulpinile sunt drepte, glabre, cy ramuri, cu lungimi între 10 - 40 cm.
- Frunzele sunt dispuse opus și sunt ovate sau ovat-alungite, cu margini întregi.
- Florile, adunate în inflorescențe terminale, au pedicelul scurt și culoarea violet-purpurie.
- Fructele sunt nucule ovoidale, lucioase, de culoare brună.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
În scop terapeutic se recoltează partea aeriană a plantei, ce se recoltează în perioada de înflorire.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Busuiocul sălbatic este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale astringente, antidiareice, antihemoragice, antiglicemiante, antiinflamatoare, antitusive, antinevralgice, afrodiziace, antigonoreice, cicatrizante, antibiotice, antiseptice.
Acțiuni terapeutice:
Acțiunea terapeutică a busuiocului-sălbatic vizează:
Pentru uz intern:
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
- Frunzele tinere sunt folosite ca ingredient în salatele asortate, în special în amestec cu păpădie, bănuței, roiniță, suc de lămâie, piper.