Se mai numește și:
muștar alb, muștar negru, muștar englezesc, hrenioasăUnde se găsește:
- Crește în flora subspontană din zona de câmpie până în zona de munte, în lunci și pe diguri.
- Muștarul poate fi cultivat în scopuri alimentare și medicinale.
- Plantă erbacee anuală.
- Rădăcina este pivotantă.
- Tulpina are dimensiuni între 50 - 100 cm, cu ramuri, cu perișori bazali.
- Frunzele sunt pețiolate, penat-sectate.
- Florile, dispuse în raceme terminale laxe, sunt mari, cu petale galbene-aurii.
- Fructele sunt silicve de culoare alb-gălbui sau galbene, acoperite cu peri albi.
- Semințele sunt globuloase și au gust arzător.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
În scop terapeutic se utilizează semințele, ce se recoltează înainte de maturarea completă, pentru a se împiedica scuturarea.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
Muștarul este apreciat în medicina naturistă pentru proprietățile sale purgative, laxative, stomahice, digestive, antianorexice, expectorante, hipocolesterolemiante, antibactericide, antifungice, tonic-revulsive, iritante, rubefiante, vezicante, lacrimogene.
Acțiuni terapeutice:
Muștarul are acțiuni terapeutice în următoarele afecțiuni:
Pentru uz intern:
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
- Aromatizant în industria alimentară. Se folosește la murături, conserve, sosuri, marinate, maioneze, mezeluri, muștar alimentar.