)
O plantă erbacee vivace, semiacvatică, cu tulpini muchiate şi aspect de tufă. Este vorba exact despre planta care a fost folosită în Antichitate pentru producerea suportului necesar scrierii.
Africa, Valea Nilului.
Ascuţite, la baza tulpinilor. Formaţiunile cosiderate frunze, care alcătuiesc umbrelele de la capătul tijelor sunt bractee dispuse în raze.
Vara apar în mijlocul bracteelor inflorescenţe galbene-verzi, cu seminţe maro-deschis.
Un mix de turbă aurie şi pământ de grădină, în părţi egale, la care mai adăugaţi 20% fertilizant pentru plante verzi.
Din martie până în octombrie, o dată pe lună, îngrăşământ pentru plante verzi.
Cel mai bine merge când este ţinută la temperaturi mai mari de 20°C. Trebuie pulverizată în fiecare dimineaţă şi seară, cu apă la temperatura camerei.
Aşezaţi ghiveciul papirusului într-un vas mască în care să existe în permanenţă 5-10 cm apă. Dacă nu, aşezaţi ghiveciul pe o farfurie mai adâncă, în care trebuie să fie mereu apă.
Aşezaţi papirusul în cel mai luminos loc din casă. Vara scoateţi-l afară.
Primăvara, în martie.
În 5 ani atinge 1 metru înălţime şi 40 cm anvergură.
Se taie tulpinile la 10 cm sub bractee, scufundându-se cu tija în sus într-un vas cu apă. (Puneţi în apă şi un cărbune de lemn ars.) În maxim o lună apar rădăcini, moment în care trebuie transplantată. Butaşii pot fi plantaţi şi direct în sol (vedeţi în imaginea de mai sus), însă substratul trebuie udat zilnic. Puteţi face butaşi în orice moment al anului, cu excepţia perioadei cât planta poartă flori.
Dacă aveţi posibilitatea, în luna mai scoateţi papirusul afară şi aşezaţi-l lângă un bazin cu apă, fântână arteziană etc.
Depăşeşte 10 ani.
Ponturi
- Manipulaţi-o cu delicateţe, deoarece tulpinile se rup foarte uşor.
- Îndepărtaţi frunzele bătrâne de la bază, pentru a stimula apriţia altora noi.
