Se mai numește și:
splinariță, planta-rănilor, smăoaică, floare-buiacă, varga-de-aur, floare-boiereascăUnde se găsește:
- Preferă pădurile rare de conifere, crângurile, tufișurile, fânețele, șanțurile umede, coastele dealurilor.
- Se întâlnește de la câmpie până în zona montană.
- Plantă erbacee, perenă, rizomatoasă.
- Tulpina este dreaptă, înaltă de până la 1m, cu ramificare la vârf.
- Frunzele de la bază sunt ovale și dințate pe margini
- Florile sunt galben-aurii, ca niște steluțe, grupate în inflorescențe.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- Se recoltează partea aeriană a plantei, atunci când este în plină înflorire.
- Rizomii se recoltează toamna sau primăvara foarte devreme.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
- Splinuța are proprietăți febrifuge, sudorifice, antitoxice, astringente, expectorante, antidiareice, antihemoragice, carminative, coleretice, antihelmintice, hipocolesteromiante, antialergice, antiseptice-urinar, antifungice, diuretice, cicatrizante, antiinflamatoare, vulnerare, imunostimulatoare.
Acțiuni terapeutice:
- Preparatele medicinale din splinuță sunt utilizate pentru:
Pentru uz intern:
- ascită
- litiază biliară
- enterită
- îmbunătățirea capacității detoxifiante a ficatului
- diaree
- diaree cu sânge
- diaree la sugari în timpul erupției dentare
- colite
- hemoragii interne
- inflamații intestinale
- litiază renală
- pielonefrite
- nefrite
- uremie
- cistite
- albuminurie
- oligurie
- metroragii
- eliminarea acidului uric
- infecție renală
- afecțiuni veziculare
- colibaciloză
- colibaciloză urinară
- hipertrofia prostatei
- gută
- gripă
- tuse
- hidropizie
- tuberculoză
- candidoze
- arterite
- șocuri nervoase și emotive
- nevralgii
- obezitate
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
- Splinuța este și un colorant natural, fiind utilizată la vopsirea în galben a țesăturilor.
- Intră în compoziția unor medicamente pentru afecțiunile prostatei.