Vinurile din podgoria Iași nu s-au bucurat în trecut de faima celor de la Cotnari sau din alte podgorii din Moldova. Dezvoltarea economică a Iașului, în special după mutarea capitalei de la Suceava, a marcat pozitiv și dezvoltarea viti-viniculturii.
Încet-încet, dealurile favorabile culturii viței de vie dimprejurul Iașului au fost ocupate de plantații, iar vinurile obținute au fost tot mai apreciate.
În 1864, când Alexandru Ioan Cuza a transferat averile mănăstirilor în patrimoniul statului, majoritatea plantațiilor viticole erau în administrarea unor mănăstiri „închinate”, care intraseră adică în proprietatea unor centre religioase din afara țării (Muntele Athos, Patriarhia Antiohiei - Siria, Patriarhia Ierusalimului etc.).
Vinurile de pe colinele Iașului au fost elixirul intelectualității ieșene din secolul al XIX-lea. Celebrele întâlniri ale „Junimii”, cu nelipsiții Eminescu și Creangă, erau întotdeauna stropite de vinurile locului.
