Sunătoarea (pojarnița), o plantă cât o farmacie

Se mai numește și:

pojarniță, floare de năduf, crucea voinicului, buruiană de foc, iarba crucii, iarba spaimei, pojar, închegătoare, iarba sângelui, iarba Sfântului Ion Botezătorul

Unde se găsește:

Crește pe câmpii și dealuri, până la altitudinea de 1000 m.
E prezentă în fânețe, liziere, zone defrișate, pe pârloage și mărăcinișuri, la marginea drumurilor și pe terasamente de cale ferată.

Plantă perenă, erbacee, rizomatoasă.
Tulpinile sunt erecte, de până la 1 m înălțime, ramificate în jumătatea superioară și cu baza lignificată.
Florile sunt galbene, cu 5 petale galben-aurii, adunate în inflorescențe în vârful tulpinilor.

Înflorește în:

Iunie Iulie August Septembrie

Ce se recoltează:

La începutul înfloririi se recoltează partea superioară, nelignificată, a tulpinilor, cu tot cu flori.

Se recoltează în:

Iunie Iulie August

Proprietăți terapeutice:

Sunătoarea are proprietăți antiulceroase, antiinflamatoare, antidiareice, de stimulare a digestiei, antispastice, coleretice, colagoge, vermifuge, antihemoroidale, antihemoragice, febrifuge, expectorante, astringente, diuretice, cicatrizante, hipotensive, antinevralgice, antidepresive, sedative, vasodilatatoare, antiseptice, antifungice, analgezice, antibacteriene.

Acțiuni terapeutice:

Sunătoarea are acțiune terapeutică în: