Se mai numește și:
cimbrul-ciobanului, buruiana-de-balsam, iarba-cucului, serpunel, cimbru-păsăresc, tămâiță, simbruUnde se găsește:
- Se întâlnește frecvent în zonele de deal și la munte, în pășuni, fânețe, margini de pădure, locuri aride, stâncoase.
- Subarbust de talie mică, peren, cu tulpină târâtoare și lemnoasă la bază.
- Frunzele sunt mici și ovale, cu perișori și pungi de ulei.
- Florile, roz-purpurii, sunt grupate în inflorescențe la capătul tulpinilor.
Înflorește în:
Ce se recoltează:
- Se recoltează tulpinițele atunci când încep să se deschidă florile.
Se recoltează în:
Proprietăți terapeutice:
- Cimbrișorul are proprietăți expectorante, antitusive, antiastmatice, antiseptice pulmonare, hepatoprotectoare, carminative, colagoge, coleretice, stomahice, antidiareice, antispastice, ușor depurative, antihemoragice, antihelmitice, diuretice, diaforetice, stimulatoare ale funcțiilor rinichilor, stimulatoare ale sistemului nervos, stimulente generale, tonice, reconfortante, hemostatice, bactericide, antivirale, dezinfectante, antiseptice extern.
Acțiuni terapeutice:
- Cimbrișorul are dovedite acțiuni benefice în:
Pentru uz intern:
Pentru uz extern:
Alte utilizări:
- Cimbrișorul, datorită uleiului eteric conținut de frunze, este și un apreciat condiment, folosit în aromatizarea alimentelor și băuturilor.